Amplasată în vârful unui deal, în mijlocul unui cimitir-grădină, biserica de lemn din Crivina de Sus este cea mai veche astfel de biserică din zonă, tradiția orală precum și o inscripție în chirilică de pe portalul sudic consemând anul 1676 ca an al ridicării acesteia.  Testelele dendrocronologice prelevate în vara anului 2016 confirmă vechimea acesteia.

 

Gradul ridicat de unicitate al bisericii, argumentează înscrierea acesteia ca și monument istoric de tip A, biserica remarcându-se prin planimetria mai rar întâlnită, în care și pronaosul este poligonal, cu 3 laturi. Ca și sistem constructiv, putem vorbi de unul mixt, altarul și pronaosul fiind realizat în sistem blockbau, cu îmbinări în coadă de rândunică, în timp ce pronaosul este realizat în sistem "în căței".

 

Istoria acestui edificiu este extrem de bogată, documentele și inscripțiile de pe biserică, amintesc de prima așezare a bisericii, în Ilia, pe Valea Mureșului, locație de unde a fost adusă la începutul secolului XVIII, pe Mureș. Conform tradiției, biserica a fost donată comunității din Crivina de către o văduvă bogată. O inscripție de pe latură sudestică a altarului, corelată cu istoria edificiului și a zonei, dar și legătura cu anumite personaje istorice, ridică ipoteza ca odată, biserica să fi servit ritului calvin, ipoteză susține și de lipsa picturilor din interiorul bisericii.

 

Biserica de lemn din Crivina de Sus, este centrul unui proiect multidisciplinar (Biserici Înlemnite din Banat), ce se desfășoară din anul 2013, la inițiativa Asociației Peisagiștilor din România, Filiala Teritorială Vest, proiect gândit ca o sumă de ateliere interdisciplinare de arhitectură şi urbanism, peisagism, restaurare de pictură şi piatră, antropologie şi studii

culturale. În cadrul proiectului s-a reușit și montarea unui acoperiș provizoriu de protecție. realizat dintr-o membrană tensionată, acoperiș ce permite desfășurarea acțiunilor de cercetare și a celor de restaurare.