Data exactă a ridicării lăcașului din Poieni este necunoscută; se spune că biserica ar fi fost adusă în vatra satului dintr-un loc denumit semnificativ “Valea Bisericii” în jurul anului 1800, cu ocazia sistematizării satelor din Banat. 

Construită inițial din bârne masive de stejar, biserica este reparata între anii 1935 - 1938, aducându-se modificări substanțiale: se schimbă acoperișul de șindrilă cu tablă zincată; ferestrele se înlocuiesc cu unele mai mari; turnul-clopotniță este îmbrăcat în tablă. 

În 1948, pereții exteriori sunt căptușiți cu șindrilă iar biserica este ridicata pe un soclu de piatră de 0,50 m. În ultima decada, biserica a fost restaurata, redându-i-se aspectul inițial prin schimbarea ușilor și a acoperișului de tablă cu unul din șindrilă precum și descoperirea grinzilor de lemn. 

Mobilierul s-a conservat destul de bine, putându-se admira stranele și o parte din scaunele originale, precum și un frumos scaun episcopal. De asemenea, s-a păstrat chivotul bisericii, lucrat din lemn de tei, sculptat cu frunze de acant. Acesta poartă inscripția, în culoare albă, „Î 800 10” , adică 1810, reprezentând anul în care a fost executat. 

Pictura, de asemenea bine conservata, aparține meșterului Petru Nicolici din Lugoj, fiind executată în 1812.