Conform tradiției locale, precum și unei însemnări de pe o Evanghelie păstrată în biserică, lăcașul s-ar fi construit prin 1790-1792, cu sprijinul familiei macedo-române Agora.

Odinioară aflată la centrul comunității sârbești din zonă, biserica a fost ridicată din bârne de lemn de stejar. Pereții sunt tencuiți cu pământ, atât la interior cât și la exterior. Învelitoarea acoperișului, inițial din șindrilă, a fost înlocuită cu țiglă în timpul unei reparații făcute în 1945. Deasupra pronaosului se ridică turnul clopotniță, din lemn solid, de formă prismatică, cu un acoperiș conic din tablă.

O particularitate a acestei biserici o constituie existența unei abside rectangulare pe peretele de sud.

Se pare ca interiorul bisericii ar fi fost pictat integral, însă datorită deteriorării picturii, pereții au fost acoperiți prin zugrăvire.

În biserică se mai păstrează câteva din obiectele de cult originale, contribuind la perpetuarea aspectului specific bisericilor ortodoxe sârbești.