Ridicata în satul Hodoș, județul Timiș, biserica datează probabil din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Tradiția locală păstrează ipoteza că, odată cu sistematizarea care a avut loc la începutul secolului al XIX-lea, biserica ar fi fost strămutată în noua vatră a satului. În 1923, biserica a fost restaurată, moment la care pereții din lemn de stejar au fost tencuiți cu pământ iar pictura a fost distrusă prin acoperire cu var. Există și ipoteza că biserica nu ar fi fost pictată niciodată. 

 Aflându-se într-o stare avansată de degradare, biserica a fost adusă la noua sa locație la începutul anilor 70, moment la care s-au întreprins ample lucrări de restaurare. În locul picturii, pereții și iconostasul bisericii sunt împodobite cu icoane vechi, pe sticla și lemn, colecționate de la biserici din regiune.

În 2011, deoarece la Reședința mitropolitană exista deja o comunitate de monahii, se înființează schitul de monahii cu hramul "Sfântul Ierarh Nicolae". 

 În 2015, cu ocazia realizării mai multor lucrări de amenajare și înfrumusețare a locașului, se înființează paraclisul mitropolitan cu hramul “Învierea Domnului”.